Aluatul/Foaia:
- 2 kg făină albă
- apă
- sare
- ulei
Umplutura poate fi diversă. Clasicele sunt cu dovleac ras sau cu măr ras la care se poate presară scorțișoară. Sau cu brânză dulce la care se pot pune stafide. De data asta la brânză dulce am presărat și nucă măcinată și eu sunt incantat de rezultat. La toate astea se presară pe foaie și zahăr înainte și după umplutură. Am asistat și la niște încercări sărate (cu varză călită și nu mai știu exact ce) care au fost bune, dar cea dulce e peste, pentru că una din părțile tari e un fel de zahar caramelizat care se formează în straturile de jos ale plăcintei.
Aluatul se face cu făină și apă și-un pic de sare (după gust 😀). Se pune 1 kg de făină apă și sare într-un vas, se frământă și se adaugă treptat făină și se frământă. Cât? Până-i gata. Acu am și întrebat ce-nseamna asta și am aflat că simți la mână când aluatul nu mai e lipicios. Ar cam trebui să intre și al doilea kg de făină. De data asta n-am intrat tot așa că au ieșit doar 5 foi. De obicei ies 6.
Se lasă aluatul la odihnit (vreo jumătate bună de ceas).
Apoi se alungește aluatul și se porționează (in 5-6). Fiecare bucată se frământă puțin până se rotunjesc și se întind cu druga cam de diametru de 25-30 cm. Se acoperă cu un strat de ulei și se pun într-un loc răcoros. Acoperitul cu ulei l-am făcut eu și-am scăpat cam mult, da le-am mai tamponat cu șervețele de hârtie și-or trecut cu chiu cu de controlul de calitate 😀.
Acum trebuie din nou să stea. Concluzia emisiunii e că ar trebui să stea cel puțin vreo 2 ore. Doar ultima a stat mai mult și prin urmare doar ea s-ar întins perfect (fără nici o gaură). O gaură acolo nu înseamnă că-i de aruncat, se pierde la răsucit.
Pentru întins trebuie o pânză (de preferință de bumbac) care să acopere masa. Se ia foaia, se întinde puțin în mâini (cam cum fac pizzerii in filme 😀), apoi se așază pe masă (pe panza de pe masă) și se trage câte puțin de marginile aluatului, treptat, de jur împrejur. În cazul ideal aluatul acoperă toată masa formant o foaie subțire, uniformă, cu marginile puțin mai groase.
Marginile astea se rup și la sfârșit se pot face câteva plăcinte in tigaie.
Foaia întinsă se stropește cu puțin ulei din loc in loc cu lingura (câteva linguri bune). Apoi se presară zahăr, apoi umplutura cat se poate de uniform, apoi din nou puțin zahăr. Cât zahăr e o chestie de gust și rezultă din practică.
Apoi se incepe rularea foii cu mâna dintr-o parte după care se continuă rularea prin ridicarea pânzei de sub foaia de aluat.
La sfârșit se așază încolăcit in tava bine însă cu ulei (inclusiv marginile). Într-o tavă normală încap două foi de aluat.
După asta se dă la cuptor la foc mediu spre domol as zice. Se verifică și se întoarce din când an când.
La scoaterea din cuptor se stropesc foile pe deasupra cu apă pentru a se înmuia puțin aluatul mai copt de deasupra. Apoi se acoperă tava cu un prosop și se lasă la răcit. După răcire se porționează și se impresionează audiența 😀
A doua zi e chiar mai bună!
