Timp de "gătire": vreo 2 zile jumate
Ingrediente:
- o găleată de ardei iuți și nu prea (bulgărești și mai de-un fel de-s teoretic mai iuți)
- 7-8 ardei Jalapeno
- 2 ardei Rocoto
Rezultatul:
Mai un pic să-i fi uscat și era perfectă, da n-am mai avut răbdare. Așa că mai uscam rezultatul:
Cu ardeii ca răsad n-am avut până acum un succes prea mare. Oricum erau pe locul 2, după roșii, așa că de fiecare data știam că o să cumpăr niște răsaduri. Anul trecut luă Muma de la poartă, de la niște unii, ardei gras, ardei ... "slab" și ardei bulgărești. Ăștia bulgărești parcă mai mulți. Când vine vorba de legume și bulgari e clară treaba - e ceva calumea. I-am pus pe toți, că altfel nu se poate. Eu, dau să mă mai educ in sensul ăsta, e groaznic de greu, da unele exemplare nereușite trebuie aruncate pur și simplu. Măcar o mică selecție pot face și eu și după aia rămân oricum in mâna Domnului. Da Muma nu. Ea are o plăcere dubioasă să planteze ale mai răpciugoase răsaduri și să iasă ceva din ele. Mare lucru nu iasă oricum, da mai contează?
Între timp aflarăm și noi că ăștia (bulgăreștii) sunt mai degrabă iuți.
Așa că ne-am trezit la un moment dat cu o grămăjoare mai mare decât am fi vrut de ardei iuți. Dacă tot i-am avut, am făcut niște dulceață de ardei iute http://aciuica.blogspot.com/2017/11/dulceata-de-ardei-iute.html?m=1
Anul ăsta aveam eu niște răsaduri de Jalapeno, Jalapeno Purple, nu știu ce Bomb, niște ... Flame, alea-alea. Da nici prea multe, nici prea faine și tot trecând prin piețe cu răsaduri n-aveam cum sa scap fără bulgărești. Și mai unii, tot cam așa, da, teoretic un pic mai mici și mai iuți. Și uite așa, m-am făcut cu o găleată de ardei după prima recoltare.
Să repetăm povestea de anul trecut? Ar fi plictisitor, nici un farmec! Tot îmi luasem eu un Deshidrator și-un blender mai zdravăn cu gândul clar să fac niște prafuri(pudre) și nu prea făcusem.
Tăierea și dezsimburirea sunt la fel, deci plictisitor din nou. Așa că am făcut o schimbare, nu mi-am mai pus mănuși. Mai rău decât cu urzicile nu putea fi.
(Am avut un plan măreț în primăvara: să-mi pavez cărările grădinii cu urzici. Am luat un sac, un cosor, da mănuși ba. Jumătatea a doua a sacului am umplut-o plângând. Planul s-a frânt aci.
Mi-ar mai fi trebui cel puțin 5-6 saci. Am ratat Învierea din cauză că nu m-aș fi putut spăla cu mâinile mele. Am pavat cărările cu rumeguș după asta. Da ce bine le-ar fi șezut urzicilor ălora sub rumeguș!
)
Deci fără mănuși și degustând. La primii ardei nici urmă de iuțeală! Am continuat eu așa posomorât acțiunea vreo câteva ceasuri bune, cu pauze de țigare, de visare, ... Mai aveam niste Jalapeno culeși și primii doi Rocoto. Ăștia erau sigur iuți. Mi-am mai venit în fire la un moment dat când am constatat că încet-încet încep să-mi ardă mâinile. Am terminat într-un târziu operațiunea și i-am pus la deshidratat.
Și da mâinile îmi ardeau binișor, da aș zice că nu chiar neplăcut. Degustasem în aceeași zi și primul Rocoto. Cam si-n mâini acum ca și-n gură atunci simțeam un fel de căldură. Parcă așa-i zic ăștia la iuțeală în engleză. Uite că au și ei cuvinte bune la ceva! Riscul unui duș parcă nu-mi venea să mi-l asum. Ce știu eu ce părți a corpului încep să-mi ardă?
A doua zi, cu senzația mai estompată l-am făcut și parcă s-a cam dus 'arzoaica'. Așa, ca o adiere, după vreo câteva ceasuri de scos crumpeni, când ședeam și trăgeam agale din țigare, parcă-mi mai ardea un pic mustața.
După vreo zi jumate la deshidratat sunt aproape gata de măcinare. Jalapeno, Mai cărnoși și tăiați doar in două mai au nevoie de ceva uscare.
