Monday, November 20, 2017

Povești ciumpercărești

    În ultimii (mulți) ani, mergând rar pe-acasă, am cam tot ratat mersul după ciuperci. Cel mult o dată-n an, pe fugă, prindeam câte-o ciupercăreală amărâtă - nici nu se compara cu ce-ar fi trebuit să fie. La fiecare sfârșit de an mă întristam și-mi juram în barbă să iau măsuri în anul care vine.

    Anu ăsta chiar am luat vreo două 😃 (măsuri), da nu fu ăl mai bun an de ciumperci. De (re)început, așa, merge. Am stat și m-am întrebat de ce-s așa pornit eu cu ciupercile. În primul rând îmi plac de mor, chiar și să le mănânc, da să le culeg și mai tare. Apoi mersul după ciuperci e pentru mine ca un ritual care mi-a marcat toată copilăria și adolescența.

    Fac o paranteză să-mi exprim părerea despre teoriile împotriva culegerii și mai ales mâncării ciupercilor de pădure, care spun cât sunt astea de periculoase și cum se fac ele acu, mai nou, niște mutații de nici cei mai buni cunoscători nu le mai pot cunoaște și alte bazaconii de-astea. Manipulări de 2 lei. Exact în același timp cu teoriile astea au înflorit afacerile cu colectarea de ciuperci. Apoi, întotdeauna o mai fost câte-un caz de intoxicare, foarte rar chiar deces. Dintre ciupercile considerate necomestibile doar câteva sunt in stare să te-omoare, restul îți produc doar neplăceri. Cazurile doar par mai multe acum că le răcnesc ăștia pe toate canalele de comunicare. Dacă te iei după ei, la câte cutremure sunt în fiecare zi, e clar că prindem sfârșitul lumii în viață. Poate că m-o afectat un pic și pe mine campania asta. Sau poate e doar bătrânețea 😃. Nu culeg decât felurile de ciuperci pe care le știu din copilărie. Culesul ciupercilor ar fi și primul lucru de l-aș face pe lumea ailaltă in caz că, Doamne ferește, aș muri otrăvit cu vreuna bolândă.

    Și cum copilăria mea începe la Călanu Mic s-a întâmplat ca acolo sa merg anu ăsta prima dată după ciuperci. Câteva ore, nici nu te poți învârti prea mult în colțul ăla de pădure. Recolta n-a fost prea grozavă, da mai degrabă eram bucuros decât să fac mofturi.

    Aci a fost începutul. Teoretic eu știam că și eu, și înaintea mea frate-mio (actualul "Al Bătrân") am crescut primii 6 ani la Buna de la Călanu Mic. Când socotesc mai bine, la mine ies doar vreo 5 ani. La Boșorod, înainte să merg la școală legal, am apucat câteva luni(poate săptămâni sau zile - atunci totul era mai mare) să frecventez clasa întâi (și practic și a treia - erau clase paralele). Un învățător deosebit, prieten bun cu taică-meu ("Al Bătrân" din vremea aia) care era profesor(și director) la școala de la Boșorod (ca și Muma), mă lua cu el la ore, așa, de acomodare. În pauze mai trăgeam cu pușca cu aer comprimat după găinile vecinilor și de-astea. După asta am fost un an în grupa mare și după în clasa întâi legal. Da-n ăștia 5 ani am fost de multe ori cu Buna după ciuperci în pădurea de la Călanu Mic, o pădure de stejar, care mi se părea mare, ca pădurile din poveștile ce mi le spunea sau citea Buna. Toate ciupercile pe care le culeg azi le știu de-atunci. Sau oricum de la Buna, că am mai mers cu ea după ciuperci la Călanu Mic și după ce m-am mutat la Boșorod.

    A doua zi am avut ocazia să-mi refac copilăria ciupercărească concentrată - m-am dus la Boșorod după ciuperci. Aci am umblat mai mult, mai tot timpul aici îmi place să mă rătăcesc prin pădure, să ajung undeva spre Costești (sat din comuna Orăștioara aflat cam la 2 ore de mers peste deal de Boșorod), după care mă-ntorc spre Bobaia (un sătuc pe-un deal mai mic deasupra Boșorodului) și-ntr-un final acas. De data asta m-am întâlnit și cu niște mistreți (scroafă cu purcei), n-am găsit prea multe ciuperci și-am umplut plasele cu frunze, așa că prin Bobaia când treceam, mă cam rugam să nu mă-ntâlnesc cu nime (nu pari baș pă treaba ta să cari plăși cu frunze din pădure).

    Pe vremuri (prima dată la 5-6 ani) mergeam cu frate-mio și cu taică-mio (practic "Al Bătrân" și "Al Bătrân a lu Al Bătrân" - da normal ăsta e un titlu, numa unu din familie-l poartă la un moment dat) după ciuperci, pe la Bobaia și ne cam și întorceam pe-acolo. După ce-o plecat frate-mio la liceu și apoi la facultate, mergeam numa cu "Al Bătrân" și țin minte că (aproape) de fiecare dată prima oară în an era cu o zi înainte de teza la română. Așa știam eu când s-or făcut ciupercile 😃. Sau poate că așa știam când am teză la română?

    Și chiar după prima mea tură de ciuperci la Boșorod, dacă țin eu bine minte, am devenit eu copilu preferat a lu Al Bătrân. I-a mai trecut lui mai târziu, da o vreme am beneficiat de statutu de "Copilu lu Tata". Drumul ăsta trecea prin Bobaia și la dus, da mai ales la întors, pentru că pe-aci se oprea Al Bătrân la un pahar de vorbă la vreun prieten de-al lui. Și-avea ceva prieteni domnu Director la Bobaia, ca de altfel prin toate satele comunei. Iar satele de deasupra Boșorodului aveau un farmec aparte. Nu fuseseră colectivizate, oamenii aveau livezi cu pomi, oi, vaci, alea-alea... Erau și foarte primitori, așa că și dacă nu-ncepuserăm noi copiii să stăm de vorbă cu paharu, erau și pentru noi o mulțime de bunătăți de mâncat sau băut și-o grămadă de minunății de văzut și auzit. Așa că de popasurile astea ne bucuram cel puțin la fel de mult ca Al Bătrân. Ei, și prima dată, ne-am întors noi târzior, cu Al Bătrân bine vorbit, da cu antrenament anterior pentru situații de-astea de criză. Pe drum a încercat să ne facă un instructaj de bază și nouă. Frate-mio cred că-l mai primise și oricum lui îi era clar că-i cam la mișto. Eu, în schimb, mai nou, dornic să fac impresie bună, am luat-o foarte in serios. Rezultatul e că la interogatoriul comun răspunsul la întrebarea:
    - Unde ați fost mă, până acuma noaptea? Pe unde v-ați oprit?...
a fost:
    - După ciuperci, unde să fim? Nu se vede? Unde să ne mai oprim? Noi de oprit avusărăm timp?
Și de văzut se vedea, de obicei aduceam atât de multe că maică-mea le alegea atât de bine că arunca aproape jumate din ele, numa așa ca să fim siguri, sau că nu-i placeau ei (și uite-așa, după încă un filtru, tot numa alea de le știam de la Buna rămâneau 😊). Și tot de-abia prididea cu friptu și ce le mai facea ea. Da se și simțea ocolu de la-ntoarcere.
După care urma interogatoriu individual și până la urmă careva ceda. Al Bătrân ceda oricum, cel târziu a doua zi, când taberele nu mai erau chiar așa clar delimitate, ba dimportivă. Frate-mio știa deja cum sta treaba. Eu, nou venit, se pare ca am rezistat eroic la toate interogatoriile. Nu s-a putut scoate nici o vorba de la mine, din nu și nu știu nu m-a putut scoate Muma. Al Bătrân, bucuros, nevoie mare, că uite cum samănă și cum țîne cu el ăsta micu!

    După astea două ieșiri de anu ăsta am tot așteptat să plouă mai calumea și ori n-o plouat ori n-am crezut eu c-o plouat destul, da ciuperci de pădure n-am mai prea pupat. În schimb, am găsit o dată de câmp.

Cam bătrâne și cam veștejite, da le-am preparat cumva și le-am mâncat și nici n-or fost rele.

    Când să-nchei anul ciupercăresc, nici prea-prea, nici foarte-foarte, adică e infinit mai bine decât de obicei în ultimul deceniu (cum ar veni decât nimic), da nu-i o mare sfârâială 😕. Da-i bun de-o schimbare de trend 😊. Lasă că la anu...
am avut o mică surpriză:


Pusesem eu miceliu de doua feluri de ciuperci pe 3 butuci astă primavară. Le făcusem și umbră și instalație de udat. Da cum reacția lor a fost mai degrabă nulă, nici eu nu i-am mai băgat în samă și-mi cam luasem gândul de la ei. Bureții ăștia de-or ieșit nu prea seamănă cu nici unul din ăia de credeam eu că am avut miceliu, cred că mi i-or încurcat (cu intenție sau fără) băieții de i-or ambalat/vândut. Sunt un fel de Pleurotus și sunt comestibili pe-ncercate-lea. Buni și-așa 👍


Toate pozele cu ciuperci din 2017.

Saturday, November 18, 2017

Roșii la ghiveci

    În scurta mea carieră de (cum să-i zic să nu mă repet prea tare?) țăran in devenire am incercat vreo câteva feluri de roșii de ghiveci. Rezultatele sunt împărțite și vremea-i prea tânără pentru concluzii, da niste idei tot m-aș grăbii să extrag:
    - "Lumină, Doamne, lumină
       Că ț-oi da și țîi slănină" zicea țiganu când să treacă puntea noaptea. Și Dumnezău o fulgerat și-o luminat, țiganu o dat să treacă și când să zică hop zisă:
    "Ori lumini Doamne ori ba
     Slănină tot nu ț-oi da"
Și mai are și-un final, cu lumina care se stinge, țiganul care se-mpiedică și pică-n apă și zice ceva de genul: "Hai, Doamne, așa știi de glumă?" Nu știu ce-mi venii să vă spun povești de le știe toată lumea aci. De la lumină 😃. Evident că le trăbă lumină cât de multă. Dacă n-au destulă se lungesc cât o zi de post și rămân așa cam rahitice, fac flori greu și rodesc puțin și niște alea mici.
    - Sunt roșii și roșii (de ghiveci) și ghivece și ghivece. Unele roșii sunt făcute pentru ghivece de câțiva litrii, altelor le-ar prinde bine un ghiveci mai mare și-ncet încet ne ducem înspre containere de 20 litrii care duc și de-astea Dwarf. Care, cum e greu de spus. Eu, până acum, am incercat doar in ghivece mai mici (sub 10 litri) și le-am nimerit cam fifty-fifty.
    - În balcon închis, pe pervazul geamului, cred că și-n seră poți să sameni cam când vrei tu, numa că e o vreme când semințele încolțesc de drag, o vreme când plantele înfloresc și rodesc de drag, o vreme când fructele se coc de drag și-o vreme când plantele mor de drag. Dacă insiști să dai vremea asta peste cap (cum ar veni să le pui în bătaie de băjocură) ele s-ar putea să se și facă, da tot cam așa cum le-ai pus, în bătaie de băjocură. Am exagerat un pic, ideea e că mie mi se pare că se fac mai bine la vremea lor. Altfel, acuși mai samăn vreo ceva.

Roșii Roz Dwarf Recessiv
Încercare eșuată. Am poze pe undeva, da nu mai vreau să le văd 😃.

Cred că avea nevoie de un ghiveci mai mare. A început frumos, da încet, reținut. Apoi s-au dezvoltat bine, da a avut muguri de floare târziu și nu prea voiau să se deschidă. Am avut una în balcon și una la lucru. Aia din balcon, din lumină puțină, a crescut până a dat cu capul de plafon, da slabă așa - stearpă. Au sfârșit ca îngrășământ pentru alealalte.

Fuzzy Wuzzy
Roșii cu puf, pe frunze, pe fructe, peste tot. Au început frumos. Una dintre ele a luat-o de nebună înaintea clasei.
Au și-nflorit repede, după care mi-au dat niste emoții, păreau că nu rodesc, m-am pus să le scutur să se polenizeze, să alea-alea. Până la urmă erau doar mai încete la faza asta.

Astea au fost două, la lucru, pe pervaz. Toate de la lucru au fost ok până într-un punct când n-au mai fost. S-au cam uscat mai mult decât să se mai facă. Astea pufoasele au cam rămas cu fructele cam cum erau la un moment dat și s-au copt așa (mai mult pălite) nedezvoltate. Primele câteva fructe or fost mai ok. Sigur le-ar fi prins bine un ghiveci mai mare.
Fenomenul asta de la lucru nu știu cum să mi-l explic. O fi loc rău? O fi de la vreo ploaie de le-o prins afară și eu nu prea le-am stropit la timp anti-mană? Pe fi gătat resursele că toate erau in ghivece cam mici? Ori poate e cum zice Petro - prea le-am bibilit și nu le-am dat destulă libertate că ălora din balcon.

Lambada
Astea da. La început am fost cam sceptic în privința lor chiar din poze. Și-or început să crească așa lălâi, după care or înflorit un pic după vecinele lor cu puf. Numa că astea n-or mai stat pe gânduri, pe rodit, pe crescut cât pe crescut și-ntr-un weekend mai lung, când nu eram la lucru, s-or și copt primele.

Pe final o dat și-n ele molima, numa că astea or fost destul de rapide să facă o tură completă înainte.

Roșii de ghiveci
Știu că toate-s de ghiveci. Da astea-s de ghiveci de ghiveci. Cred că se și sperie dacă le dai drumul pe-afară. Nu mai găsesc sursa de semințe, da ar fi trebuit să fie un amestec, și roșii, și galbene. Eu am avut două în cele mai mici ghivece, unu la lucru, unu acas. Și ambele galbene. Or fost ok ambele. Aia de la lucru o crescut frumos.

O făcut niște roșioare galbene, s-o uscat și-o murit.
Aia de-acasă o crescut și mai frumos, o făcut niște roșioare galbene, după aia o mai crescut o țîră și mai face roșioare și-acu (mai bine ca vecinele ei mai tinere).

Window Box Yellow și Window Box Red
Surori din tura a doua de ghiveci și colege de clasa cu Tomatillo. Au ajuns la Boșorod unde totu e prieten, râu, ramu. Frumoase, două galbene și una roșie. Cam ca alea de ghiveci, da mai mari, și tufa, și fructele. Or fost și în ghivece mai mari. S-or întinde și astea cât le-o fi plapuma.
Poza mai bună am doar cu recolta de la astea și niște gogonele de Maskotka (asta e următoarea prezentată).

Maskotka
Astea cred c-or început să-mi placă de la nume și-or ținut-o tot așa. Dacă-s curgătoare, curgătoare să fie!


Au primit și înălțătoare de ghiveci că să curgă mai de sus 😃. La anu le instalez la etajul unei căși de roșii.

Micro Tom și Tinny Tim
Astea nu știu sigur care-s unele și care-s altele. Am de doua feluri diferite pe balcon acu și parcă ar fi astea, da cred că le-am cam încurcat. Data viitoare le însemnez.



Atârnătoare pentru la anu să le țină de urât lu Maskotka. Le-am luat de la olandejii aia cu mofturi.

Friday, November 17, 2017

Dwarf 🍅 Project

    Despre Dwarf Tomato Project am aflat mai întâi tot de la Roșii de Roșii. Aveau aci-n ofertă o selecție superbă de 6 feluri de pitice care mai de care mai frumoasă și mai colorată. Mi-o luat cam mult până să mă hotărăsc să le comand (5 mai erau în stoc). Era închis temporar, apoi am amânat eu și acum pare închis de tot.

    Dwarf Tomato Project - Niște oameni de pe te miri unde de prin lume s-au pus să facă soiuri de roșii gustoase și frumoase cu fructe și mai mici și mai mari care sa crească pe plante suficient de mici cât să poate fi cultivate in "ghivece" ( de fapt containere - ghivece așa mai mari mai spre vreo 20 de litri).

    Sunt vreo câteva alea-alea de semințe care țin și semințe de roșii de-astea. Printre ele e și Victory Seeds. Ăștia au tot felul de semințe aci. Mă tot uitam io pe la ei și-mi făceam planul cum să-l combin pe Al Bătrân să-mi comande semințe de nește chestii (mai ales roșii). Nu că trebuia nu știu ce combinație, da ăsta-i om serios, deja mă luase la întrebări că ce-mi trebe mie atâtea feluri. Să găsesc două-trei calumea și aia e. Dacă-i veneam c-o listă de jde feluri de roșii mi-era că mă taie de pe listă.

    Așa că-l luai prin învăluire. Plecai de la Tomatillo, vorbirăm noi de niște rețepte, îi trimisăi io una, îi spusăi că-i de la Victory Seeds (linku la ea), că ăștia au aci de toate. Inclusiv semințe de Cilantro (cu ăsta mă bătusă el la cap că să pune la alea-alea mexicane - până la urmă băgarăm de samă că-i Coriandru). O dădurăm în  Jalapeno și alt soi de ardei iute (da nu prea), erau toate aci la ăștia. Mi-adusăi aminte că vreau io niște crăstăveți chinezești, ce mai? Îl întrebai dacă nu vrea să-i trimit eu o listă de să mi-o comande el la ăștia și să mi le trimită pe Muma când o veni acas. Îi spusăi că, dacă tot fac listă, aș pune și vreo douță roșii pe ea.

    Vru, da-mi spusă din prima să nu exagerez cu roșiile. Făcui lista. Până la roșii cât de generos putui. La crăstăveți găsii unu de Boston să-i iau fața lu Al Bătrân, doar doar o uita de roșii. Îmi povestise el de Edamame c-a mâncat nu știu unde și i-a plăcut, am pus două soiuri de soia in listă. La final: 9 semințe de ne-roșii, 18 de roșii. Am tăiat tot ce-am putut - au rămas 11 roșii.
I-am share-uit-o direct pe Keep, să vadă că m-am străduit. Degeaba, tot o trebui să mai tai - au rămas 7.

  1. Dwarf Emerald Giant
  2. Dwarf Mr. Snow
  3. Dwarf Caitydid
  4. Rosella Purple
  5. Perth Pride
  6. Sarandipity Dwarf
  7. Dwarf Wild Spudleaf
Semințele or ajuns in bună regulă la Al Bătrân și așteaptă cu nerăbdare vizita la Boșorod să cunoască și ele pământul românesc mănos 😃.

Să  nu se simtă singure alea de Kumato.

Mofturi olandeze

De la Bakker.com comandasem bulbi de lalele și semințe de panseluțe și alte prostiuțe. Apoi mi-au trimis tot felul de oferte și nu știu ce lămpi solare cadou sau discount dacă mai comand ceva. Mă tentau lămpile alea așa c-am mai comandat. Evident și roșii. Nu au cine știe ce ofertă în materie de roșii și sunt și scumpi.

    Am luat o oferte de cherry de 4 culori, nu te pere mici și galbene la modă acu de care mă tot ferisem și în sfârșit o roșie mai de Doamne ajută - Liguria


    Am mai avut și semințe de alte alea și-am primit și lămpile cadou. Un pic mai faine în poze decât în realitate 😃. Dacă tot le-am primit mi-am făcut Las Vegas într-un strat înălțat:

Las Vegasul mîțelor că pe-aci e, mai nou, locul lor de joacă preferat. 😃

GREEN SAUSAGE

Tot determinate și, pentru mine, cultivabile pe balcon sau in strat înălțat, lângă Banana Legs, un pic mai lungi - și fructul și planta.


http://www.seminte-exotice.ro/cumpara/seminte-rosii-tigrate-green-sausage-569

2018 - 0 fire 😞

68. BANANA LEGS

Din seria tomatelor 🍌 una mai mică ce poate fi crescută și-n ghiveci. Pe balcon o și văd sau într-un strat înălțat. Despre asta am citit mai întâi în cartea mea de roșii - Tomatele – de la pasiune la practica.


http://www.seminte-exotice.ro/cumpara/seminte-rosii-banana-legs-402

62. CHERRY YELLOW (Ildy?)

https://photos.app.goo.gl/pxXz5Dvdax6aQ9rg6

2019
Anul trecut am avut un fir sau două. Țin minte că într-o zi când copileam și dezfrunzeam (deși de copilit, după experiența de anul ăsta, aș zice că la astea nu-i cazul) am tăiat un ciorchine in loc de lăstar sau frunză. M-am urât pentru asta și cred că de-aia m-am cam ferit de ele o vreme. Era cât pe ce să nici nu iau semințe, da dacă eram eu cam nemulțumit de perele galbene și astea fac și unele fructe spre formă de pară, deși nu toate, unele-s cam prunisoare, am luat semințe.
Anul ăsta am avut un fir din răsad care a-nceput să se facă devreme și vreo 3 din cele semănate in pământ care s-au dezvoltat foarte frumos și au fost o concurență și companie încântătoare pentru multiflorele Grele Bes.
Eu le știam de Cherry Yellow, far am aflat că s-ar putea să fie soiul 'Ildy'. Atunci m-am uitat la poze și mi s-au părut c-ar fi așa. Acum mă uit din nou și mă-cearcă îndoiala. O să iau io odată și-o 'Ildy' certificată și le pun față-n față. Oricum astea ale mele sunt frumoase foc, cu ciorchinii lor bogați ca niște cununi de mirese.

O adunătură de slăbiciuni m-o condus la Roșia asta.
1. Anul trecut am ratat la mustață Cherry-urile Gălbenele de Cluj.
2. Astea galbene/portocalii mă cam atrag toate.
3. Am eu o imagine de 🍒 (mai ales galbene) că o explozie și când am văzut poza ăstora și am citit că se fac peste 50-80 n-am mai avut de-ales.

https://semintedelegume.aaz.ro/detalii/605410/TOMATE-CHERRY---YELLOW

52. PURPLE CALABASH

https://photos.app.goo.gl/tSVrAx6QAoSxWttX6

2019
'Love and hate' s-ar putea numi experiența mea de doi ani cu ele. Fructele care nu cresc calumea sunt atât de turtite că parcă-i cotorul până-n partea de jos, dar cele bine dezvoltate sunt superbe și la aspect și la gust. Planta e frunzoasă verde, frumoasă, sănătoasă, da când dă boala-n ea să ferească Dumnezeu, în câteva zile-i Muma Pădurii.

Ziceam să nu le las singurele purpurii pe Cherokee Purple să nu le fie urât. Și uite-așa m-am mai făcut c-or ursoaică.


https://semintedelegume.aaz.ro/detalii/676098/TOMATE-PURPLE-CALABASH

48. TOMATE ARBUZNYI

2019
Nici nu mai știu sigur, cred c-am avut anul trecut un fir necăjit. Da acum am găsit semințele originale și, după tot ce-am citit despre ea, e musai s-o-ncerc iar.

Ultima neagră. Parcă mai neagră și mai rusoaică decât toate alealalte.

https://semintedelegume.aaz.ro/detalii/727273/TOMATE-ARBUZNYI

46. PAUL ROBESON

2019
Am găsit semințele originale deci voi avea din nou. O concurentă serioasă pentru Black Krim, unii(nu mulți) spun că-i cam aceeași, eu, în singurul an în care le-am avut, am zis că-s diferite.

Încă o celebritate neagră - în mod surprinzător tot rusească.


49. TOMATE JAPANESE TRIFELE YELLOW

2019
Anul trecut, un fir, deosebita că formă/aspect, nu le-a mers grozav. Găsit semințele originale, încercăm din nou.

Japonezele astea-s rusoaice in forma de pară 🍐 - deosebite, ce mai incoace-ncolo!

https://semintedelegume.aaz.ro/detalii/727268/TOMATE-JAPANESE-TRIFELE-YELLOW

61. TOMATE PINEAPPLE 🍍

2019
Anul ăsta nici n-am mai semănat de-astea 🤔
Acum am mai primit unele de scrie pe ele Ananas de la colegii de serviciu și eu cred că-s același soi, deci forțe proaspete pentru la anul. 🙂
Le-aveamoricum într-o listă de dorințe, după impresiile pozitive pe care le-am citit. Se pare că au fost, probabil maisunt sau o să fie semințe și la Hornbach.

31. Roșii GARDEN PEACH 🍑

https://photos.app.goo.gl/Y3KvCR5fKnSHjUnYA

2019
Anul ăsta mi-a plăcut și gustul lor mai mult parcă și firul pe care l-am avut s-a comportat parcă mai bine decât anul trecut.

Încă o specială: de data asta piersică 🍑

https://semintelegumeflori.ro/tomate/312-rosii-garden-peach.html?search_query=GARDEN+PEACH&results=3

Astea rămân cel puțin pentru aspect. Ca gust le-aș numi răcoroase, ceea ce pentru mine înseamnă un gust mai puțin intens. Da-s și bunicele, nu numai frumoase.



Roșii LEMON 🍋 PLUM

https://photos.app.goo.gl/P5yEDMtSvi75BcJW8

2019
Am avut anul trecut, din păcate nu și anul ăsta, dar mai am semințe. Gustul nu m-am dat pe spate, e cumva fresh aș putea spune, dar e spectaculoasă, ciorchini mari, i-ar fi stat bine printre multiflorele mele din anul ăsta.

Ar cam face parte din categoria specialelor. Pare că fructele seamănă cu lămâile la forma și culoare. Gustul? Rămâne de văzut.

https://semintelegumeflori.ro/tomate/341-rosii-lemon.html?search_query=LEMON+PLUM&results=1

27. Black Krim

https://photos.app.goo.gl/nPVDe5gprVjAprjr9

2019
Am avut-o anul trecut, o minune! Anul ăsta am semănat-o cu o tură de răsaduri nefericită. Face un fel de crăpături in partea de sus care pe mine nu mă deranjează. E de fapt o purpurie cu umeri verzi și mult gust! Mai am semințe de anul trecut și-am mai primit de la niște colegi, deci voi pune și la anul.

O frumusețe neagră din Rusia.

https://semintelegumeflori.ro/tomate/320-black-krim.html?search_query=BLACK+KRIM&results=1


25. Brandywine Yellow

https://photos.app.goo.gl/LryaXARjAH75fw2NA


2019
Negrele n-au ieșit, roșiile nu prea mi-au plăcut și n-am luat semințe. Galbene și roz am avut și anul ăsta câte 2 fire. De cele galbene sunt chiar încântat. Mari, dar mai puține. Cele roz mai puțin mari, mai multe și parcă mai târzii. Ambele au frunză de tip cartof, dar parcă sunt cam ușor afectate de boli. Abia aștept să le văd comportamentul la anu, semănate direct în pământ!


Din nou roșii de la americani. Sunt mai multe varietăți de roșii "Brandywine", de diferite culori, cu frunze normale sau de tip cartof. Ce-ar avea în comun e că toate sun roșii mare de tip "Beefsteak" zic ei. De-abia aștept să le compar cu marile noastre. Se pare că sunt diferite oricum și gusturile noastre și-ale lor sunt diferite și-n materie de roșii. De fapt fiecare om cu gusturile lui, da acu la roșii parcă ale românești, deși de felurite feluri, parcă au ceva in comun. Muști din ea și zici: Da mă, roșie ca la mama acasă.

  1. BRANDYWINE BLACK
  2. BRANDYWINE RED
  3. BRANDYWINE YELLOW
  4. BRANDYWINE PINK

63. Cherokee Purple, Cherokee Green

Cherokee-urile astea sunt printre primele roșii americănești care m-au atras. De la Winnetou și de la posibilitatea ca roșiile astea să vină de la americanii adevărați trăbă că mi-o venit atracția. 
Când am comandat Cherokee Purple erau singura varietate de pe site-ul respectiv, dar mai târziu am luat din altă parte și Cherokee Green și uite-așa m-am făcut cu al doilea soi verde.



47. Green Zebra

https://photos.app.goo.gl/2hLiHS1jEHVE1nPy7

2019
Mi-e drag din ce în ce mai mult de roșiile astea. Anul ăsta au mers chiar mai bine, mai multe, unele mai mari. Despre 'mai bună mă-sa că ea' nu pot să zic, nu cred. Din păcate fii-sa 'Beauty King' n-a mai fost anul ăsta printre noi și nici semințe nu mai am. Și asta rămâne (că tot mi-am amintit  de top treiul de nu-l pot face, încă) numărul unu dintre roșiile avute și pierdute. Sigur se va întoarce cândva în grădină mea!

    Roșii verzi. M-or tentat din prima. Da-n primu an n-am avut curaj. Îmi și imaginam miștouri de-alea: că roșiile mele nici nu se coc, că nu pot face io bulion, da mă scot cu murăturile...

    Da anu ăsta am depășit momentul și-am luat vreo 3 feluri verzi plus altele cu verde-n ele când sunt coapte.
Green Zebra a fost prima. N-aveam cum s-o ratez. Pe lângă faptul că-i celebră, mai ales in lumea roșiilor verzi, cred că-i și mă-sa lu

Beauty King pentru care cam aveam o slăbiciune. Ar fi chiar tare să fie "mai bună mă-sa că ea" 😃, da zău că nu m-aș mira.

Kumato de la Al Bătrân

    După ce să dumiri Al Bătrân că nu-mi trece boala roșiilor mă-ntrebă de ce nu pun eu Kumato.
    - Îu, Doamne ia-mă! Ce-s alea?
    - Niște roșii de-ale bune, mai căcănii așa. De-astea cumpăr eu pe-aci, da mai rar, că-s cam scumpe.
    - Păi nu pun? Pun. Dă-mi tu sămânță și io o pun.

    Zîs și făcut: să interesă Al Bătrân de unde să-mi ia sămânță și reieșii că nu să poate, decât dacă am nu știu ce ceferticat de cultivator de de-al-deastea. Acu nici nu știu sigur - io să-l am ceferticatu sau Al Bătrân?

    Oricum dacă am văzut că-i așa greu de cumpărat am trecut la planul B și mi-a luat el ori Muma (ori amândoi) semințe din roșii când a cumpărat iar Kumato de-astea. Cum mi-o fi norocu: de-o fi hibrid (din ce-am citit parcă n-ar prea fi) n-o să prea văd cum îs, da poate fac cunoștință cu mă-sa or cu tac-su.

Da de cumpărat semințe tot n-o scăpat Al Bătrân 😃.

2018 - 0 fire 😞

Tomate românești

    Anul trecut (el încă n-o trecut, eu cred că am trecut în următorul), când m-o apucat cu roșiile eram pornit cumva să pun mai ales soiuri românești. Mai întâi cele de la Buna din grădină apoi cele de la Muma pe fost minunate de fiecare dată. Doar nu era să-i strice grădina Mumii. 
    Răsaduri nu mai făcuseram in ultimii ț-șpe ani, eu citeam de soiuri de soiuri la Roșii de roșii. Numa că atunci când mi-am făcut curaj să și comand am constatat că multe nu mai erau în stoc (iar un fel de "este da s-a terminat"). Și-acu-mi suspină inima după Diva de Deva și alte minunății. Mă consolam cu anul care vine, apoi băieții de la roșii de roșii oricum dat semne că închid taraba așa că eram cam bulversat. 
    Sigur că avem roșii de toate felurile, da imaginea mea despre Roșia Românească e Mare- o roșie mare și cu gust, mult gust. Și poate pentru cele mari de anul trecut or confirmat mi se pare logic că în momentul cand au apărut noile semințe la "Semințe legume tradiționale pentru legume cu gust" să comand cam toate felurile de roșii românești, mai ales alea mari și nedeterminate. Sigur că fiecare ar merita pagina ei (și o s-o aibă) da până să ne cunoaștem mai bine am hotărât, cu sufletu-ndoit, o prezentare generală, la grămadă.

55. San marzano

2019
Anul ăsta, deși am mai avut semințe dintr-o sursă n-am avut nici un fir. Din firul de anul trecut nu prea m-am dumirit. Le mai dau o șansă, da parcă mi-e tot mai dor de 'Ţâţa Vacii' de-o avea Bună în grădină și cred că pun mâna și fac rost de ea.

New entry.
Roșii de pastă, italienești. Vor înlocui sau completa Roșiile Roma. Oricum se pare că sunt concurente serioase.


https://semintedelegume.aaz.ro/detalii/605449/TOMATE-SAN-MARZANO-3

Roșii Roma

    De-astea am avut anul trecut din semințe de la Dedeman sau alt magazin de-ăsta. Impresiile mele despre ele sunt împărțite. Au răsărit foarte bine, răsadurile au crescut frumos, când le-am plantat erau cele mai dezvoltate, cu rădăcinile care ieșeau din ghivecele de turbă.
    De fapt primele au fost plantate ilegal de muma. O cumpărat ea de la unii de la poartă niște intruse mari și urâte, 10 fire, și-o completat rândul cu 7 de-ale mele. Aci o nimerit Roma și Orange Banana. Frumoase toate, Roma mai zdravene, mai stufoase, celelalte mai zvelte, mai năltuțe.


După o vreme s-or diferențiat atât de bine că ziceai că-s Stan și Bran.



De astea (Roma) am și citit că roșii de pastă cam determinate. Se fac frumușel și-n tufă așa mai mică.


Unele, care-or prins bucata aia minune de grădină, da care cred că-s și o varietate diferită, s-or făcut mai boboloașe și tare mi-o plăcut de ele, chiar dacă astea chiar că or fost complet determinate - ce se vede aia e, nici o floare-n plus, nici măcar o frunză.


    Mica lor problemă e că sunt mai mult păstoase decât gustoase. Semințe nu am luat, da cred că mai am. Și dacă mai pun vreo douță pentru la anu am de pastă San Marzano. Tot italienești, tot de pastă, da cică au și gust.

Tuesday, November 14, 2017

Cocktailtomaten Schwarz München

Săptămână trecută am fost într-un team building la Kaprun - primul "helloTESS Camp". Frumos! Da nu despre asta vreau să zic. Ne-am întors vineri seara la München, pe drum ne-am oprit și am vizitat o prăjitorie de cafea. De-aci am subtilizat doua boabe de cafea neprăjită - una robusta și una arabica. La sfârșit am constatat că avea și Petro două. S-au confiscat. O să le pun in pământ cândva și dacă se face vreuna mare mă și laud cu ea(ele).

    Avusesem negocieri grele cu mine însumi legate de vizita asta. După ce mi-am cumpărat cartea Tomatele – de la pasiune la practica (impresii despre ea altădată) și-am băgat de seamă că autoarea(rele) e nemțoaică i-am găsit și-un site unde vinde semințe. Citind eu despre roșii la modă la nemți - tomatele Cocktail e un tip de care în cartea asta am auzit prima dată nu m-am putut abține să nu caut magazine de grădinărit la München. Și erau destule. Numa că negocierile mele plecau de la faptul că-mi cumpărasem deja o grămadă de prostii și știam că dacă ajung într-un loc de-ăsta ce știu eu ce-mi mai iau.

   Acu aveam deja 4 semințe de cafea. Așa că am plecat vineri seara, cam îndoit, prin oraș cu gândul să bifez un alt obiectiv (ăsta-i musai de fiecare dată la München), să mânc un Schweinsbraten mit Kruste. Ăsta e o minunăție de porc cu sos de bere neagră sau nu pe care am încercat s-o fac și eu de vreo trei ori și-odată aproape că mi-o ieșit. La Kaprun primisem niște sfaturi despre cum se face de la doi colegi binevoitori (Danke Philipp! Danke Klaus!) și iarna care vine nu mai scapă, o fac. Am găsit un birt și-am îndeplinit ritualul, bine garnisit cu Weißbier. Cred că asta m-am cam hotărât - a doua zi să mă duc la un magazin de grădinărit și să-mi iau niște chestii de micro irigații. Tot îmi trebe mie și nu iau nici o sămânță 😜.

    A doua zi am ales primul magazin (Dehner) și am găsit câteva locații, vreo două la 30 și ceva de minute pe jos. M-am dus la prima și nu prea era. Văzusem eu că nu arătau ăștia programul la ea. Cred că era în renovare sau ceva ori oi fi fost io prea chiorli. La 5 minute de ea - Dehner Zoo. Ăsta chiar era numa de mîțe și de-astea. Timp de altă locație aveam și nu prea. Când să mai bifez un eșec am întors capul și-am văzut o piață - mai c-am înviat! Aci frumos, frumos! Chiar știam piața asta, da numa un noroc chior că ăsta mă putea duce-n ea acu.


Multe erau aci-n piață. Da asta cu roșiile mi-a plăcut mie mai tare. În realitate nici nu era blurată 😃. Vreo câteva Cocktailtomaten și alte roșii (unele mai mult galbene) mai mari și mai frumoase. Eu mi-am luat câteva de scria pe ele Cocktailtomaten Schwarz. După ce-am mai citit nu știu dacă ăsta e un nume de soi sau mai degrabă un tip de roșii așa că eu o să le zic "Cocktailtomaten Schwarz München" sau poate schimb ordinea vorbelor. Am mai luat de-aci, de sămânță, niște Mini Paprika. N-am avut curaj să-ntreb dacă și plantă e mini sau doar fructul. Oricum îi incerc pe balcon. Ca fapt divers, după ce-am ajuns acasă și le-am pozat am constatat că minunățiile astea m-au costat cam 1 euroi bucata.


Gustul roșiilor ăstora negre nu m-a dat pe spate, da la vremea asta e irelevant. La soare-or să fie și mai negre și mai bune.

Toate pozele din ziua de piață

2018 - 0 fire 😞

Sunday, November 12, 2017

Un sistem tehnologic avansat

    Din ciclul "Fraierul perfect" vă narez o întâmplare mai de actualitate. N-are cum sa fie ultima, ăsta ar putea fi un ciclu bogat, da pentru multe nu cred că sunt pregătit să le fac publice.

    Ciclul ăsta ar putea avea mai multe categorii. Povestea de față ar face parte din categoria: "Cum mama supărării să nu spui Da când te întreabă o bunăciune ceva?" La categoria asta nici nu plănuiesc să iau vreo măsură. Sunt împăcat cu mine așa cu îs. De m-ar întreba ele mai multe de vorbă. Numa că mă cam întreabă numai fetele de vânzări :)
    Uite-așa m-am făcut eu mai demult cum un cont de economisire pentru investiții imobiliare până să-mi dau seama că n-aveam nici o intenție de investiție imobiliară. Și nu mi-o fost ușor să scap de el.

     Și ca să-ncep odată povestea, am ieșit într-o zi din bârlog la cumpărături printr-o zonă de-asta cu de toate pentru toți și după, când să-mi sărbătoresc fapta de vitejie la o bere, vine bunăciunea cu-ntrebarea. Cum întrebarea n-are așa mare importanță (știm răspunsul) m-aș concentra (ca și-atunci) pe bunăciune. Era, da nu prea. Nu era o clasică, era cumva făcută special pentru mine, genul "Cât ești mândro de frumoasă / Te-aș pune ficior la coasă". Ok, cântecul nu-i cu ficior, e cu picior și nici așa nu-i rău, da parcă tot varianta mea îmi place mai mult.

    Fata de mi-o imaginam eu la coasă mi-a prezentat un dispozitiv electronic, rezultat al ț-șpe ani de cercetare, care-mi oferă posibilitatea de a extrage din tutun doar părțile mai puțin dăunătoare.
Avantajele produsului in comparație cu țigara clasică sunt multiple. Atunci nu prea m-au interesat, știam deja răspunsul, între timp m-am mai documentat, am experimentat și mi-am amintit:
    - Mai puțin (deloc) gudron - la țigara clasică tutunu-i ars/prăjit; la asta-i altceva/fiert.
    - Cred că mi-a spus că din cauză că fumul nu-i fum ci abur poți s-o folosești și înăuntru (era să zic să fumezi). Asta nu m-a prea interesat. De când românii au început să trateze fumătorii mai rău decât pe câini ("e o vreme de nu-ți vine să scoți nici câinele din casă") nu mă mai atinge subiectul - îmi accept cu capul sus soarta de subcâine. Acu mai încoace am văzut un brav utilizator al acestei minunății tehnologice folosind-o într-un birt: pute groaznic - nici în perioadele mele de nefumător n-am avut o senzație așa neplăcută in preajma unei țigări clasice - de fapt eu n-am avut nici o senzație neplăcută în preajma unei țigări clasice - alte simțuri îmi dau de știre despre cât de Rea e.
    - Un alt mare avantaj e că, deoarece dispozitivul mic, care fierbe țigara, are nevoie de câteva minute să se încarce de la dispozitivul mare, nu le poți suda. Tot așa dispozitivul mare trebe încărcat zilnic - muribund că și sartfoanele, cu puțin noroc, dacă intri pe bune in secta asta poți avea și zile de nefumător - Ce poți să-ți dorești mai mult pentru sănătatea ta?

    Ar mai fi o mulțime de avantaje, da nu le mai știu țân minte.
Da e important să nu le-amesteci. Dacă-ncepi cu de-astea uiți de alea rele.
Eu i-am zis că-i la fix, că mă duc la o nuntă pe seară și tot nu prea am țigări. Așa că pentru o sumă redusă cu 50% am achiziționat minunea + 5 pachete de țigări speciale de-alea mai tari, despre care am fost prevenit că s-ar putea sa mi se pară mai slabe. Țigările astea sunt mult mai mici, da mai concentrate. Am făcut schimb de telefoane, in visurile mele, in realitate i-am dat numărul de telefon și alte date. O rămas că mă sună să mă verifice (nici asta nu suna chiar rău - mă simțeam aproape însurat.

    La nuntă, mai aveam totuși ceva țigări așa c-am încălcat porunca amestecului. Oricum, fumatul ăstora nu mi se părea fumat. Aveam cam aceeași senzație, da mult mai moale, ca la fumat de pipă - eu cu pipa-n gură (de mult n-am mai incercat, sper să nu le fi aruncat la ultima curățenie - prima după mult timp) pot oricând să-mi aprind o țigară, ba chiar simt nevoia. Totuși am stat o bună bucată de noapte pe de-astea sănătoase.
A doua zi m-a sunat fata, am fost sincer și i-am spus că le-am amestecat puțin, m-a certat cu îngăduință și m-am simțit vinovat. De la nuntă m-am dus acasă (la Boșorod, cred că-mi luasem lunea liber sau chiar mai multe zile). Aci am stat ceva numai cu sănătoasele. Mă și gândeam că: ok nu-s țigări, da dacă pot cu de-astea, pot și mult mai ușor fără de nici unele. Din păcate următorul telefon m-a găsit prin pădure după ciuperci sau ce știu io ce, cam fără semnal sau chef de certuri familiale. Din fericire fata cu tehnologia s-o prins iute că relația noastră nu are viitor și aci aproape că s-ancheiat povestea. După asta cred că am rămas fără baterie la dispozitivul mare și nu aveam încărcătorul la mine și altele nu s-au prea potrivit.

    Am mai avut o revelatie și încă o încercare. Chiar dacă schimb cronologia incep cu  încercarea - m-a ținut vreo 2 zile după care aparatul să cam fărâmă :) O mai pornit el cumva, da nu prea, nu-l curatasem bine, ce știu io? Revelația am avut-o după ce am mai citit și-am aflat că țigările pentru aparatul asta, alea mai tari au mai puțin de jumătate din nicotina țigărilor normale alea mai slabe. Deci:

"Un sistem tehnologic avansat" = "Cum să cumperi la jumate de preț onoarea de-a fuma chiștoace decât puțin mai scumpe ca țigările".


PS: Prin octombrie la ceva târg/expoziție de zicea "Produs în Banat" pe lângă mici și alte grătare, Kurtos Kalacs și alte produse bănățene (Terapia era și chiar e făcută aci) era și-un stand mare cu minunea tehnologică. Ei sunt acolo și peste tot tot timpul 😃

Tuesday, November 7, 2017

The best concert ever

Mă gândesc să mai pun pe-aci și niște alea alea muzicale de mi-s mie tare dragi. Să nu-mi săriți în cap pentru titlu 😃. Pentru mine și cam toate ce le spun pe-aci sunt "pentru mine" ăsta chiar e cel mai tare concert dintotdeauna! De câte ori nu știu ce să ascult, știu - ăsta sigur mă ravergorează. Problema-i că mi-e greu să mai fac și altceva în timp ce-ascult. Cel mult să mă și uit la el. Chiar le recomand șefilor mei să aranjeze cumva cu ăștia de  țân Youtubul să-l scoată dacă vor să-mi crească productivitatea 😃. Și-ar mai fi vreo douță de scos 😃.
Maestrul e într-o formă de zile mari, iar băieții din trupă (parcă i-aș zice taraf, da parcă-s un pic mai mulți, oricum nu chiar așa mulți cât să fie "ocherstă" - îs numa câți trăbă) sunt unul și unul.
Vizionare (și mai ales ascultare) plăcută!

https://m.youtube.com/watch?t=1s&v=9N_Mi8_8Z18

PS: Am și-un mare of. Nu am fost la nici un concert cu Maestrul. Anul ăsta o fost la Timișoara, da eu am aflat mult după. Dacă băgați de seamă că mai vine pe-aci dați o strigătură. Dacă nu, mă duc iar la București, da nu mă las să nu-l văd cât om mai fi in viața asta.

Sunday, November 5, 2017

Tomatillo, Physalis și Roșii Litchi

Fac o pauză de la Lista de roșii, oricum pentru următoarele o să fac câteva postări de grup, nu mai plictisesc lumea cu zeci de postări goale. Or să aibă fiecare pagina ei când le-o veni rândul.
Și scriu despre niște neamuri de-ale lor nu chiar apropiate și nici apropiate destul între ele cat să se combine. 😟
Tomatillo, Physalis și Roșii Litchi. Ce au ele în comun? Fructul "este acoperit de o manta ca de hârtie creponată având un aspect asemănător lampionului chinezesc". Și mai au in comun un rând la mine-n grădină la anu.
Și-acu o iau de la coada la cap:


Roșii Litchi (sau roșii sălbatice)

Cică nu-s chiar roșii. Sunt sălbatice în sensul în care au țepi peste tot. Îmbrăcămintea fructului nu-i nici lampion, nici chinezesc, da e - tot țepoasă. Îmi făcusem planul să le combin cu de-astea mai domestice, da nu se poate. Pot cel mult să altoiesc roșii domestice in ele să se-ntepe hoții dacă vin 😃. Asta cu altoitul e o altă poveste, n-am incercat-o, da cică se altoiesc rosii-n cartofi, vinete sau roșii mofturoase in roșii viguroase 😃.

Physalis

Astea sunt o trupă-ntreaga. Chiar și lu Tomatillo ii zice științific Physalis nu-știu-cum. Un neam de-al lor avem și noi, sălbatic, de-i zice Păpălău și e otrăvitor.


Neamul lui domnesc și comestibil e Physalis Peruviana. Lampionul la astea e verde deschis, iar fructul mic, portocaliu, dulce și aromat. Se mai găsesc prin supermarketuri la caserole mici.
Eu am mai găsit un soi care cică ar avea fructe ceva mai mari - 

PHYSALIS EDULIS - SCHONBRUNNER GOLD.


Ultima intrată aci e o surpriză plăcută. Am fost nu demult la Timișoara la ziua lu Nașu lu Al Bătrân (într-o zi o să postez traducerea și o să pun linkuri). El, și vinovată-i Angela (Nașa lu Al Bătrân), are o grădină minunată. Bine, grădină de oraș, cu gazon, flori și arbuști. Printre flori/plante ornamentale are și-un fel de Physalis peren (dă din rădăcină in fiecare an). Un fel de Păpălău de-al nostru, da cu lampioane mai mari. Și lampioanele sunt portocalii, iar fructul portocaliu închis. Și mai sunt și comestibile, pe verificatelea. Sora lu Nașa o dat iama-n ele și anu trecut și anu ăsta. Am mâncat și eu vreo câteva, bune, am supraviețuit, am luat 3 in buzunar și am luat o grămadă de semințe de la ele. Mor de ciudă că n-am făcut poze. Am căutat linkuri pe net și se pare că-i Păpălăul nostru. Că-i mai mare doar pentru că are condiții mai bune, că o fi și ăla sălbatic comestibil? Nu știu ce să zic. Da eu de-ăsta o să cultiv și-o să mânc. Cu ăla de pe câmp mă mai gândesc 😃.


Tomatillo (PHYSALIS IXOCARPA, Physalis philadelphica)

De-astea am de 3 feluri dacă nu cumva 2 sunt la fel. Două am incercat deja anul ăsta. Târziu, da nu m-am putut abține.

TOMATILLO - PURPLE - PHYSALIS IXOCARPA 

Astea doua le-am incercat și poate pentru că ăla purpuriu a fost cam tot verde mai deschis/gălbui la maturitate (acu cred că e și din cauză de cât de târziu le-am pus - și roșiile negre sunt mai negre dacă au mai mult soare) am mai luat pentru la anu dintr-o altă sursă unu de-ăsta de se dă purpuriu.
Despre primele două pot zice că răsar și cresc ceva mai voinicește decât roșiile.


Apoi aia "purpurie" e ceva mai grăbită.



După asta o vreme am avut emoții. Astea au nevoie de polenizare încrucișată. Primele (mai multe) flori n-au rodit. Eu aveam una "purpurie", după verzi și două purpurii în ordinea asta pe rând. Pândeam albinele și parcă veneau, da nu prea cum trăbă. Într-un weekend am umblat cu bețe de urechi să le polenizez cu mâna mea. Nu se-arăta nici un rod. Le făcusem la vreo două și cuști de roșii. 


Le stropisem cu apa cu lapte, cu apa cu zer, cu apa cu drojdie, cu ceai de Coada Calului. Le fertilizasem cu zamă de găinaț, cu macerat de Tătăneasă. Ce nu le făcusem?
Și-odată or început să rodească:


Le venise rândul 😃. Ce-i drept umblau mai multe albine prin ele și bondari. Dacă tot am trecut peste spaima-i mare le-am mai legat, le-am mai alea alea și or ajuns să se și coacă o parte din ele.



Majoritatea celor coapte le-am mâncat pur și simplu. Sunt acrișoare și mie-mi plac. Al Bătrân (nevasta) o cumpărat în State (dacă tot l-am bombardat io cu poze) și-o făcut o mâncare cu carne de vita tocata și mai știu Io ce. Mi-o trimis și mie rețeta da' n-am apucat so-ncerc. Am găsit o rețetă de salsa, da nici pe asta n-am incercat-o. In schimb am pus din ele la 
Dulceața de gogonele, roșii 🍒 și Tomatillo cu nuci. Și am mai pus la murături asortate și-ntr-un borcan sunt ele reginele.

ROȘII "CORNUL CAPREI"

Acu am o mare dilemă.
Când eram eu mic, într-un an, o luat Buna de la Călanu Mic de undeva semințe de niște roșii "Ţâţa Vacii". Astea au fost cel puțin câțiva ani vedetele grădinii. Eram convins că-s românești și am căutat semințe anul trecut. Aproape că am găsit, da vorba aia "este, da s-a terminat".
Și-aci incepe dilema mea. De ce mama supărării să-i zică "Ţâţa Vacii" când ea e clar "Ţâţa Caprei"? După aia am văzut eu că alea sunt de fapt roșii americănești și m-am gândit că n-am Io de unde știi cum or fi vacile pe-acolo pe la ei.
Mai târziu am aflat că ar fi și o "Ţâţa Vacii românească", pentru mine tot a Caprei pare mai iute. Ultimul link e spre un site/blog minunat despre roșii și grădinărit. Nenea ăla se pricepe și la grădinărit și la scris. Are și semințe de roșii și alte alea, da eu n-am avut curaj să-i scriu un email până acum.
Deci Cornul Caprei cred că nu-i exact ce visam eu, da e interesantă și poate-o semăna cu vreun 🌽, da caprele mele n-aveau coarne de-astea :)
Dacă nu găsesc pe undeva să-i zică așa cum trebe, când mă fac mare, încrucișez eu niste de-astea, fac un soi și-l botez "Ţâţa Caprei". Asta așa că tot nu mai ținem noi capre.

http://www.seminte-exotice.ro/cumpara/seminte-rosii-cornul-caprei-408

2018 - 0 fire 😞