Ciuperci ascunzărețe și harta ciupercilor(mush...map)

    Dacă tot a plouat în ultimul timp am zis să nu mai stau, ca anul trecut, până vine seceta și să-mi încerc norocul din timp. Prima impresie: greu la deal cu boii mici! Cam iute dau să mă lase picioarele! O fi ea vârsta, da-i mai mult de la țigări, știu din experiență, sper să țin minte asta și data următoare când îmi fac curaj să mă las de fumat.

    În pădurea în care am fost e un fel de cărare pe culmea dealului și vechile mele dilemele încep repede. Cum o fi mai bine? Mai aproape de cărare sau mai departe? Pe lângă cărare le văd toți. Ce șanse sunt să mai găsesc eu? Da dacă toată lumea se gândește așa și de fapt pe lângă cărare or rămas mai mulți? Ho, mă! Că doar n-oi fi Balanță? 😃 Am eu niște prieteni care sunt și cam așa sunt, mai ales unu. Când să ia o decizie fiecare idee enunțată e urmată imediat de un 'sau' și altă idee exact pe dos. E un spectacol să-l urmărești cum face balans printre idei.

    Așa c-am fost hotărât. Mă duc așa paralel cu cărarea nici prea aproape, nici prea departe. Numa că "mi mai lesne să scobor" așa că odată mă trezeam prea departe de culme. Și dă-i și luptă! Pieptiș la deal. Și uite-așa am făcut eu balans fizic ba la vale, ba la deal până-n vârf.

    Ciuperci? Nici urmă. Aci, în vârf mai aveam o speranță. Da până s-o verific mă luaseră gândurile. N-oi mai vedea eu bine? S-or ascunde astea de mine? S-or fi speriat/scârbit de peturi și-or fugit? Când să mă deprim de tot dau de prima ciupercă din anu ăsta.

    Pentru astea eu nici nu prea am nume, ciuperci albastre, mai sunt tot cam așa și verzi, vinete, chiar și roșii, neamuri toate si comestibile, da eu pe alea roșii nu le prea iau. Cică ar avea o soră de produce mici deranjamente, da se pare că nu-i printre astea de le culeg eu. Asta era bătrâioară bine și serviseră melcii o cină copioasă dintr-o parte din ea. Da prima ciupercă nu se lasă niciodată.

    Mai merg ce merg și dau și de-o Pitoancă mare.

Dacă prima era bătrâioară, asta era de-a dreptul pe moarte și dacă-n prima o fost cina melcilor în asta or ținut ditamai chefu. Da a doua ciupercă... Cred că-ncep s-o iau personal cu melcii ăștia. În grădină-mi ciuruiesc plantele, în pădure-mi mâncă ciupercile. Sunt tot timpul cu-n pas înaintea mea. Bag samă că-s mai mult Ardelean. 😃

    M-am mai învârtit eu un pic fără folos, da de găsit tot am găsit ceva - un vis nou. Ce-ar fi să-mi fac eu o aplicație pentru ciuperci, un fel de harta ciupercilor. Când găsesc vreuna sau mai degrabă mai multe fac o poză cu aplicația asta și o salvez cu locația. După aia fac harta ciupercilor găsite de mine și la anu mă orientez după ea. Și dacă o dau și la alții și vor să share-uiască informația o pun pe-un server și fac Harta Ciupercilor României. Ce vorbesc!? Harta Ciupercilor Lumii. E, da atunci tră să găsesc nume mondial 😃 - "mush...map". Să nu fie prea lung. Da o fi voie cu 3 puncte? Noroc că aveam treabă că altfel mă trezeam cu domeniu cumpărat. 😃

    La întoarcere, pe cealaltă parte a cărării, am mai găsit o Pitoancă.

Nu era nici asta vreo prospătură, da tot stătea mai bine carnea pă ea. Parcă-mi venise inima la loc, da după două căzături cu cotu-n corfă aveam un fel tocăniță de ciuperci asortate raw-vegană. Chiar așa tare să mă fi ramolit? Ce naiba mă fac când oi găsi corfa plină? Da oare cum făceam in tinerețe? La a treia căzătură corpul mi-a amintit cum se face: căzătura (alunecare) controlată și corfa pică ultima (în cel mai rău caz, de obicei nu pică deloc). Încurcasem prioritățile: Ciupercile deasupra, nu eu. Acu, dacă am văzut că picioarele mă duc totuși o țâră mai bine decât capul m-am mai liniștit. Și liniștit așa, m-am gândit că aplicația nu tră să facă ea poze, ajunge să ia pozele care cam au informația de locație stocată și să le arate pe-o hartă. Și dacă-i șmecheră destul ar putea recunoaște care-s poze cu ciuperci, dacă nu cumva și soiul. Șmecheria asta poate-o puteam face-n tinerețe de mi-ar fi plăcut mai mult cartea 😃. Merge și fără. Așa am băgat de samă că-i moda la aplicațiile astea de mobil: ce fac, ce nu fac, numa să facă singure, să nu-și bată capu omu cu ele.

    Acasă Ciupercile-au ajuns așa

Iar eu plin de întrebări și c-o certitudine: am pierdut prea multă vreme printre betoane.

    După ce-am mai stat și m-am gândit că mi-ar lua ceva timp "mush...map"-ul asta, mi-am zis că ar fi mai bine să caut că trăbă să existe aplicații care pun poze pe hartă. Și bineînțeles că există am luat-o pe prima și când să-mi văd harta am constatat că n-am poze cu locație, trebuie activată o opțiune a Camerei. Am activat-o și-n lipsă de ceva mai bun am vrut să pozez mâța, da când s-o trag în chip, mâța țuști... Așa c-am pozat o plantă, cu animalele văd că mă descurc mai greu. Și Ciupercile-s mai mult animale decât plante. Și iacătă Harta:

Acu dacă stau să mă gândesc cred că și anu trecut era sa fac o aplicație de-asta, da intre între timp m-am zoitat. Nu prea-mi place mie să repet, a da uite, cu ajutorul amneziei pot să repet lucruri cu aceeași bucurie ca prima oară.
Aplicatia ar putea fi făcută, da nu mai arde. 😃 N-am omorât visu, l-am pus în sertărașul lui și-l pot scoate la nevoie. Și vorba lu Firicel: "Visele nu-s făcute ca să se împlinească. Îs făcute ca să visezi la ele, că de-aia le și zice Vise"

P.S. Dacă tot sunt puține zic să le mâncăm fripte 😃